Aniversară

• Te-ai întors foarte repede. Ai găsit șampanie?
• Da, șampanie Zarea.
• E bună?
• Mai întrebi? Pe timpuri, se numea chiar șampanie, până când Franța ne-a interzis să folosim mărcile consacrata: coniac, șampanie și altele.
• De atunci se numește vin spumant.
• Nu. Șampania Zarea și coniacul de atunci respectau calitatea cerută de  marca originală. După interdicție, au apărut tot felul variante de coniac cu diverse denumiri și dotate cu trei, cinci sau chiar șapte stele.
• Și vin spumos, fabricat te-miri-unde, toate de calitate mai slabă.
• Văd că te pricepi. Doar Zarea a păstrat calitatea inițială.
• Și cum te-ai descurcat?
• Ei, lasă întrebările ajutătoare. Am găsit-o pur și simplu. Știu însă că pe tine te interesează tortul, nu șampania.
• Și? Ai găsit?
• Tort nu era, dar m-am descurcat cu soția lui.
• Adică?
• Am cumpărat o tartă.

. . . . . . .

• Am gustat din tartă. Te-ai descurcat și nu prea. Putea să aibă și puțină ciocolată.
• Cred că vânzătorul a profitat de lipsa soției patronului și mi l-a plasat pe amantul soției tortului.
• Pe cine?
• Pe Tartar.
• Greu de discutat cu tine… Dar, fie și așa. Merge!
• Mă bucur că o accepți. Dar de mâncat, ce mâncăm?
• Sarmale.
• În foi de viță.
• În foi de viță se mănâncă în timpul verii. Iarna se folosesc foile de varză murată.
• Bune și alea. Totuși, o frunză de viță e cu totul altceva. Nici nu știi ce se poate ascunde în spatele ei.
• Visezi!
• Cu varză murată mergea o rață.
• Rața s-a urcat pe o frunză de varză și a zburat.
• A confundat-o cu un covor fermecat, ca în basmele arabilor.
• Da, și am rămas doar noi doi, cu sarmale și șampanie.
• Abia aștept să deschidem sticla.
• La mulți ani!