Zodia taurului

Eu sunt născut în zonia taurului. În ciuda aparenţelor, din gentileţe pentru nativii acestei zodii – sau poate din alte motive – se spune că ar fi o zodie bună. Am citit însă că, în antichitate, taurul se bucura de multă consideraţie, deci un sâmbure de adevăr s-ar putea să existe. Era simbol al forţei, fecundităţii masculine, fără a mai vorbi despre coarnele lui, dovezi materiale ale inteligenţei ascunsă sub ele. Să nu uităm că Zeus însuşi s-a metamorfozat într-un taur, pentru a o seduce pe Europa. Era una dintre tehnicile lui de seducere a fetelor, cu observaţa că forma aleasă era adecvată victimei. Pentru Danae – o grecoaică – a luat forma unei ploi de aur. Pentru Leda, mama lui Castor şi a lui Pollux – doi homosexuali – s-a transformat în lebădă. Europa se dorea cucerită de către un taur. Mitologia trebuie citită prin metaforele pe care le avansează, iar în cazul civilizaţiei europene contemporane, comportarea taurului oferă într-adevăr o bună comparaţie. La polul opus, ne putem gândi la India, unde vaca este şi azi un animal sfânt.

Între timp, situaţia s-a modificat într-o oarecare măsură, ca dovadă că orice evoluţie îşi păstrează condiţia de continuă transformare. Astăzi există foarte puţini tauri, folosiţi doar pentru reproducere. Marea majoritate a masculilor devin simpli boi. Despre reproducţie nu mai poate fi vorba, iar forţa lor nu mai este interesantă, odată cu apariţia maşinilor. Rămân coarnele, ca suport cu mult mai sigur pentru stabilitatea unei coroane, decât un cap chel.

În ceea ce mă priveşte, cele câteva cucuie din copilărie nu m-au ajutat să port vreo coroană. Mi-au rămas intacte doar atributele clasice: disciplina, hărnicia etc. Zodia este deci una bună . . . pentru cei din jur.

Advertisements