Note de lector

Tocmai am terminat de citit „Insula” de Victoria Hislop. Aici, în Grecia, nu am cărţi în limba română, greaca n-o cunosc, aşa că citesc ce-mi cade în mână în engleză. Trebuie să mai mărturisesc şi faptul că, pentru a nu fi influenţat, nu-mi place să citesc recenzii despre cărţi şi chiar prefeţele lor, decât după ce am citit cartea. În consecinţă, chiar şi atunci când am de ales, criteriile mele sunt personale şi subiective. Acum, că am terminat-o, am aflat de pe Internet că romanul a fost bine primit de către critică – a primit chiar ceva premii – şi a fost tradus şi în limba română. M-a surprins puţin dimensiunea. Volumul pe care îl am eu are 490 de pagini, din care 473 reprezintă textul propriu-zis, tipărit cu caractere mici, chiar prea mici pentru ochii mei, în timp ce traducerea de la editura RAO are doar 384 de pagini şi nu cred că au folosit caractere şi mai mici.

Deşi bănuiam de la început, romanul este unul sentimental (deci deloc pe gustul meu) dar, în lipsă de altceva, l-am cumpărat şi citindu-l lectura m-a antrenat. Nu subiectul, ci modul în care este relatată psihologia oamenilor. Într-adevăr, cartea este bine scrisă. Atât de bine încât am depăşit – cu umor – şi erorile ei. Astfel, deşi acţiunea se petrece într-o localitate foarte mică – aproape un cătun – unde toţi oamenii se cunosc între ei şi nu există secret, mirele şi familia lui nu ştiu nimic despre mama miresei, decedată cu doar câţiva ani în urmă în leprozeria aflată pe insula din faţa satului. Câţiva ani buni mai târziu – cred că vreo treisprezece – atunci când adevărul a ieşit la iveală cu ocazia îmbolnăvirii de lepră a surorii ei, informaţia produce un adevărat dezastru familial. Aceeaşi aberaţie se produce şi la generaţia următoare, deşi în cu totul alt mediu. Acţiunea se vrea dramatică, dar nu ea este cea care m-a atras pe mine, ci – aşa cum am spus – descrierea trăirilor sufleteşti ale eroilor de trec prin momente dificile. Pe scurt, trama dramei este „cusută cu aţă albă,”, ca să zic aşa, adică mult prea puţin plauzibilă în lumea reală. Cât despre unele detalii, ele dovedesc o documentare cu mult prea superficială. Acţiunea se petrece în insula Creta, despre a cărei climă autoarea nu are nici cea mai vagă idee. Cum acţiunea se desfăşoară pe parcursul a 62 de ani, dintre care primii 20 sunt relataţi pas cu pas, anotimpurile se succed în acelaşi ritm, cu descrieri corespunzătoare celor din nordul Europei: toamna este răcoare iar în timpul iernii lumea se îmbracă cu haine de lână şi chiar blană. Neplăcerile zilelor friguroase st frecvente, deşi – în realitate – localnicii sunt cu mult mai stresaţi de căldura verii, total absentă în carte. Nu lipseşte nici zăpada, pe care majoritatea localnicilor nu au văzut-o în viaţa lor. În opinia autoarei, măslinele se culeg în octombrie, iar descrierea scenelor se repetă în fiecare an, ceea ce devine obositor chiar şi pentru o glumă bună.

Am citit mai demult o altă carte cu acţiunea plasată în Grecia, scrisă tot de o englezoaică („The Potter’s House”, de Rosie Thomas) cu erori de aceeaşi natură. Din biografia acestei autoare am aflat că a călătorit foarte mult şi, cu siguranţă, deşi nu menţionează, a vizitat şi Grecia, dar probabil că nu suficient pentru a evita unele erori, mai mici totuşi faţă de ale Victoriei Hislop.

Cu toate acestea, „Insula” este o carte plăcută, iar inadvertenţele nu fac decât să amuze cititorul cât de cât avizat.

Advertisements

Simbolurile naţiunii

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUnul dintre primele simboluri ale oricărei ţări este Ziua Naţională, aleasă astfel încât să pună în evidenţă un moment care a marcat în mod semnificativ istoria ei. Grecii au ales 25 martie, ziua când, în 1821, arhiepiscopul Germanos din Patra a înălţat steagul grecesc, declanşând astfel, în mod simbolic, Războiul de Independenţă. Alegerea a fost inteligentă. Războiul nu s-a terminat la o dată precisă, recunoaşterea independenţei de către celelalte ţări depinde de interesele lor şi ţine de diplomaţie şi politică externă, în timp ce începutul acţiunii pune în evidenţă iniţiativa grecilor, patriotismul lor. Noi ştim de la istorie că, înaintea lui Germanos, a existat încercarea mult mai concretă lui Ipsilante, pe care o recunosc şi grecii. Acest Ipsilante însă a făcut şi multe greşeli, care ar putea umbri puritatea mişcării de eliberare. De aceea, gestul unui preot are o valoare de simbol incomparabil mai mare.
25 martie este şi sărbătoare religioasă şi nu una oarecare; este Bunavestire. Grecii sunt foarte credincioşi, astfel că asocierea celor două sărbători capătă o valoare şi mai mare.
Sfârşitul lunii martie oferă zile frumoase din punct de vedere meteorologic, astfel că se pot organiza manifestaţii adecvate, ceea ce grecii ştiu să facă. Este al doilea an când am privit defilarea organizată în cartierul în care locuiesc, Palaio Faliro. Acum trei ani am fost în centrul Atenei, în Syntagma, unde a vorbit chiar preşedintele ţării. Defilarea ce a urmat însă m-a impresionat mai puţin. Aici, în Palaio Faliro, după câţiva soldaţi şi maşini militare, defilează elevii. Adulţii privesc de pe margine şi aplaudă. Prima constatare este convingerea importanţei acţiunii lor, ce poate fi citită pe feţele majorităţii copiilor. Evident, nu ale tuturor, dar a foarte multora. Este o dovadă clară a educaţiei primite. OLYMPUS DIGITAL CAMERAA doua constatare este faptul că toţi poartă uniforme, la care, cu această ocazie, au adăugat eşarfe, sau cravate, bineînţeles identice. În primele rânduri au etalat şi costume populare, foarte frumoase, cu adevărat specifice. A treia constatare a fost mulţimea lor. Întreaga defilare a durat mai mult de o oră, semn că populaţia Atenei este prolifică. Sporul demografic este remarcabil.OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Anul acesta am avut parte şi de o surpriză. Cele câteva maşini cu care a început defilarea erau relicve din al Doilea Război Mondial, de producţie americană, începând cu celebrele Willis. Pe caroseria unora poate fi citită inscripţia „U.S.Army”. Ca piese de muzeu este surprinzător că sunt încă în stare de funcţionare. Cerul a fost permanent brăzdat de elicoptere, iar cu câteva zile înainte, chiar în golful din faţa noastră a staţionat timp de trei zile un portavion, semn că Grecia dispune de armament modern. Explicaţia expunerii acelor maşini trebuie deci căutată tot în zona simbolurilor. Da, americanii sunt cei care au hotărât soarta războiului şi nu alţii.OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Iată că şi simbolurile sunt bune la ceva sau, mai exact, sunt mai bune decât orice altceva. Important este ca cineva să le pună în valoare.

A venit primavara

Poate că nu ştiaţi că în urmă cu 15 minute a venit primăvara. Mai exact la ora 16.57 GMT. Asta e vestea cea bună. Pe cele rele nu vi le spun, fiindcă le ştiţi şi voi la fel de bine ca şi mine. Altceva mă uimeşte pe mine: cum pot fi manevraţi oamenii în asemenea hal şi încă în dauna propriilor lor interese? Punem pe seama ignoranţei comportarea celor din trecutul îndepărtat; dar astăzi, şcolarizarea obligatorie, două războaie mondiale devastatoare, informarea la zi prin intermediul televiziunii, Internetului şi altele nu i-a făcut cu nimic mai deştepţi. Mă gândesc la cei din Crimeea. Indiferent cât de mult este deformată realitate prin propaganda politică, foarte mulţi ruşi îşi doreau şi chiar au votat pentru alipirea peninsulei la Rusia. Nu discut legitimitatea sau ilegalitatea acţiunii; mă gândesc la mentalitatea oamenilor, fiindcă ea este cea modelată. Ca ruşi în Ucraina erau o etnie favorizată şi protejată de „fratele mai mare”. Toate pretenţiile, toate mofturile le erau imediat îndeplinite. Ca ruşi din Rusia vor avea aceeaşi soartă ca toţi ceilalţi, ceea ce nu este deloc încurajator. Mujicul rus n-a dus-o niciodată prea bine şi nici nu i se va întâmpla într-un viitor previzibil. Acum însă se bate fără să gândească pentru tot ce poate fi mai rău pentru el, fiindcă aşa i s-a spus. De către cine? De către politrucul pe care nu l-a iubit şi nu l-a stimat niciodată. Cum se face că tocmai acest politruc reuşeşte să-i inoculeze o idee contrară intereselor sale? Ba îl convinge chiar să lupte pentru ea. Recunosc, subtilitatea funcţionării acestor mecanisme sociale mă depăşeşte.