Zicale

Boss-ul

Mi-au trebuit aproape 80 de ani, ca să înţeleg că „Bou la bou trage”. Zic unii că „Ban la ban trage”. Cred ca asta e doar o adaptare. Ce am constatat eu este cu mult mai simplu şi mai natural.

 

Cum am ajuns la această concluzie? Eu sunt născut în zodia taurului – deci tot un fel de bou – şi îmi place biftecul, ce tot din vită se face. Mai există şi alte zicale asemănătoare, cum ar fi „Aşchia nu sare departe de trunchi”, „Ce naşte din pisică şoareci mănâncă” şi altele. A mea este însă directă, frustă şi fără echivoc: „Bou la bou trage”.

 

Recunosc, am băut ceva uzo, până să-mi vină această idee genială, deşi premizele erau clare încă din secolul precedent. Mă gândesc acum că, poate „Vită la vită . . . ” ar fi mai corect, dar masculinul sună întotdeauna mai frumos, deşi frumuseţea s-a dorit întotdeauna a fi feminină. Chiar dacă nu e frumos din punct de vedere estetic, mie mi se pare mai omenesc din orice punct de vedere.

Advertisements

Marmura sau lemn?

În timpul verii, din diferite materiale – cumpărate sau recuperate – am confecţionat câteva mici dulapuri pentru scule, materiale de pictură şi altele asemenea, ce stau pe balcon. Astăzi, am găsit pe plajă o coloană mică din marmură. Dacă aş mai găsi una, aş putea face un mic templu. S-ar cuveni, bineînţeles, să-l dedic cuiva. Printre zeii cunoscuţi, nu am găsit nici unul potrivit. Religiile monoteiste, deşi au înlocuit idolii cu o singură divinitate, au creat, în schimb, o mulţime de sfinţi şi sfinte. Am auzit că Sfânta Caterina este protectoarea proştilor. I-aş cere favoarea să înlocuiesc stâlpul de marmură, care-mi lipseşte, cu unul din lemn, dar ştiu că sfinţii vor biserici nu simple temple. Dacă mă gândesc mai bine, poate că cel mai bun loc pentru stâlpul pe care l-am găsit azi dimineaţă este chiar acolo, culcat pe plajă. Toată lumea îşi imaginează că, odată, demult, a fost ceva de capul lui. De capul stâlpului. La mine în balcon, s-ar întreba ce caută acolo şi – ştim bine – la întrebările fără răspuns pot să apară tot felul de ipoteze, majoritatea defăimătoare. Asta îmi aduce aminte de Cato cel Bătrân. Se zice că un prieten i-ar fi spus: „Este scandalos că nu ţi s-a ridicat nici o statuie în Roma! Am să constitui un comitet în acest scop”. La care, înţeleptul ar fi răspuns: „As dori mai degrabă ca oamenii să se întrebe de ce nu există o statuie a lui Cato, decât să se mire că există una”. Nu e cazul meu, dar nici cu coloana de marmură în balcon nu mă simt bine. Mai bine mă întorc pe plajă şi mă aşez lângă ea.