Viitorul omenirii este relativ simplu de întrevăzut. Îl putem discuta în trei etape: viitorul apropiat, îndepărtat și foarte îndepărtat.
Pentru prima etapă, cuvântul de ordine este globalizarea. Nu pentru că ar fi ceva nou. Nu, ea a început odată cu apariția omului pe pământ, dar acum se află în faza finală. Și de ce este necesar să mergem atât de departe? Fiindcă legile evoluției în societate sunt aceleași, acum, ca și în trecut, la oameni, ca și la animale și chiar la plante. Și nici nu e nevoie să facem supoziții cu privire la viața celor din primele triburi, pentru că avem încă la dispoziție asemenea zone în Africa centrală sau Amazonul Americii. Deși societățile tribale duc o viață relativ închisă, se mai întâmplă că unii tineri din triburi vecine să se întâlnească întâmplător și să se îndrăgostească. Cu toată opoziția bătrânilor din trib, dragostea învinge și, cu timpul cele două triburi anterior vrăjmașe se unesc. Obiceiurile particulare dispar, sau devin comune. Un trib mic devine astfel mai mare. Nu putem încă vorbi despre o globalizare, ci doar de un început. Urmarea este ușor de intuit. Acum, ea este pe cale să atingă apogeul, nu pentru că așa ar vrea cineva, ci datorită dezvoltării fără precedent a mijloacelor de comunicații de toate felurile: transport, informații, limbaj, cultură etc. Unirea înseamnă câștig, dar și pierderea particularităților inutile, fiindcă lumea este din ce în ce mai pragmatică.
Odată globalizare încheiată, etapa a doua va dura foarte puțin, fiindcă nu va mai exista progres. Motorul progresului este entropia. Cât timp un sistem nu este perfect, el încearcă să atenueze imperfecțiunile să egalizeze diferențele. În momentul în care nu mai e nimic de egalizat, apare așa numita moarte termică. Pentru societate, asta ar însemna prăbușire. Societatea moare.
Orice sfârșit înseamnă însă un nou început. Se naște altceva. O nouă societate. Este ușor de presupus că așa ceva se va întâmpla, dar nu știm cum va arăta ea. În mod sigur, va avea la bază o nouă religie.
Este falsă alegația conform căreia vechile religii au apărut din dorința oamenilor de a-și explica fenomenele naturii. Minciună propagandistică. Creștinismul și islamismul, spre exemplu, sunt religii târzii, când oamenii nu mai aveau nevoie de asemenea „explicații”. Primele religii au apărut din necesități de conducere, de convingere și mobilizare a oamenilor, în vederea atingerii unor scopuri, a unor interese comune. Cel mai ușor de imaginat este vânătoare animalelor mari. Nu era chiar o invenție a oamenilor. O fac și unele animale, deși nu știu să vorbească, dar asta nu înseamnă că nu comunică. O fac și încă foarte bine. O formă superioară a fost cea a emiterii unor povești și crearea pe baza lor a tradiției, în scopul realizării unor activități folositoare societății. Îngroparea sau arderea cadavrelor, spre exemplu, nu s-ar efectua, dacă ar fi lăsată la aprecierea indivizilor. E ușor să ne imaginăm că, după mentalitatea unora, cadavrele ar fi aruncate în curtea vecinului sau – în cazul orașelor, la container. Tradiția înmormântărilor este necesară din motive de igienă.
În Grecia antică, principalele ritualuri aveau legătură cu agricultura, deci cu viața. Dobândirea de către preoți a puterii politice a condus la pierderea obiectivului original. Creștinismul a înlocuit semnificația ritualurilor antice, punând sfinți în locul zeilor, dar păstrând unele momente. Lenin a încercat să înlocuiască creștinismul cu marxismul, pe care îl dorea o nouă religie. La indicațiile lui Stalin, s-au inventat noi sărbători, fără nici o utilitate socială: ziua minerului, ziua pompierului și altele de felul acesta.
Acum, ne dorim ca anul întreg să fie o sărbătoare continuă. Probabil că religia viitorului va fi una opusă.
Cristache Gheorghiu 