Dezavantajul unor avantaje

Se știe că Dumnezeu a răspândit inteligența în mod uniform pe toată suprafața pământului și nu e vina lui că oamenii s-au concentrat în câteva zone. Dacă, uneori, am unele îndoieli, acestea dispar imediat ce privesc filme documentare despre ultimele războaie și îmi amintesc discuțiile imaginare dintre Dumnezeu și Prometeu, la modă pe vremea grecilor din antichitate. Era vorba, de fapt, nu atât de o discuție, ci de reproșurile aduse celui ce a dăruit focul omenirii, fără să se gândească la consecințe. „Zeus către Prometeu: Le-ai dat oamenilor beția victoriei și atât. Știu ei ce să facă cu focul, până nu-i înveți? Unii vor ști. Dar aceștia sunt cei putini. Și ei vor deveni tiranii celor care nu știu și care le vor deveni șerbi inconștienți. Ai dat focul câtorva; eu doream să-l dau tuturora. Desigur că și tu o doreai, dar firea ta aprigă și nepotolită nu te-a lăsat să faci treaba cu măsură și să o faci în așa fel, încât să fie bună. Și m-ai încurcat.” – (Pan V. Vandoros. Grecia cu și fără zei)

Da, orice faptă, orice proiect, orice doctrină – fie ea și religioasă – trebuie privită sub toate aspectele, nu doar prin prisma unor avantaje imediate. Constatăm azi că multe dintre avantajele tehnologice, consecințe ale dezvoltării științelor, sunt dăunătoare într-o măsură cu mult mai mare decât s-a crezut inițial.

Advertisements

Despre fericire

În „statutul bunului comunist” – deși nescris cu acest titlu – se stipula obligația oricărei persoane de a fi fericită. Restul dispozițiilor încercau să definească fericirea: ce este ea (și cum poate fi evitată). Timpul limitat (mai puțin de un secol) nu ia permis să ajungă la o concluzie certă, poate și fiindcă a țintit prea sus. Ar fi avut mai mari șanse dacă începea cu probleme minore, ca de exemplu „cum să-ți găsești fericirea când te dor măselele”, și – din aproape în aproape – să rezolve și chestiuni mai dificile, ca invidia pentru fericirea presupusă a altora sau cea mai simplă metodă de a ne bucura de nefericirea șefului.

Acum, că pericolul a trecut, ne bucurăm să aflăm de la televizor că vom fi fericiți dacă urmăm recomandările din spoturile publicitare și e numai vina noastră că – din comoditate – n-o facem. E mai simplu să ne auto-declarăm fericiți – sau aproape – tocmai pentru că nu ne grăbim să urmăm aceste indicații prețioase. Ne mulțumim să privim cu aceeași nepăsare următoarea reclamă și ne bucurăm că am economisit câțiva bănuți, sau mai mulți. Aceasta pare să fie mulțumirea supremă.

În Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii scrie: „We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.” (Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii.) Deci viața și libertatea sunt drepturi. Fericirea nu este un drept și nici nu este definită. Ea trebuie doar căutată și se pare că nu va fi găsită niciodată, fiindcă atunci ar înceta căutarea. Oricum, cu toate acestea vor fi însărcinate guvernele, cu speranța că, probabil (shall seem most likely) se vor ocupa să rezolve toate problemele. Deci se poate întâmpla cu o oarecare probabilitate. Nu este ceva sigur.

Cine pe cine?

Poporul spaniol, suficient de ignorant în Evul Mediu, dar conduși de „regii catolici” și Cid Campeador, i-a alungat pe constructorii castelelor cu care se mândresc azi și care pe atunci erau singurii purtători ai civilizației.

Barbarii au învins întotdeauna civilizațiile cu care se învecinau.

Astăzi, Europa civilizată este invadată de arabi necivilizați.

In God We Trust

In God We Trust

Creștinismul euro-atlantic este peremptoriu. Începând cu hoțul, care spune înainte de orice spargere „Doamne ajută, să nu mă prindă”, continuând cu Gott mit uns (Dumnezeu cu noi), înscris pe uniformele armatei germane, astăzi – când obținerea banului este țelul suprem la vieții iar dolarul simbolul lui – noi ne punem toate speranțele în Dumnezeu: In God We Trust.

Aici există însă o mică subtilitate: deși engleza este – alături de germana lui Kant și ceilalți – una dintre cele mai complexe limbi din lume în privința capacității de exprimare, structura frazelor este foarte rigidă. Cea mai mică schimbare a ordinii cuvintelor indică o nuanță sau chiar o idee suplimentară. În acest caz, ordinea corectă (subiect, predicat etc.) ar fi fost „We Trust în God”. Cei care au inițiat afișarea acestui slogan pe bancnotele americane nu erau niște ignoranți, așa că trebuie să ne întrebăm de ce l-au formulat astfel. Nu numai în engleză, dar chiar și în română, interpretarea corectă nu este cea simplă (Noi avem încredere în Dumnezeu), ci una cu dichis: „În Dumnezeu avem încredere”. În el, și numai în el. În nimeni altcineva, nici măcar în ministrul de finanțe.

Filosofie sau filozofie?

Există două categorii de filosofi: pesimiști și optimiști.

Pesimiștii vorbesc despre un vid existențial, de care cică ar fi plină lumea de azi. (Expresia nu-mi aparține.) Drept urmare, se cuvinte ca paginile cărților de filosofie să fie umplute cu un vid pe măsură. (Se poate ca bolta de sus să se spargă, / Să cadă nimicul cu noaptea lui largă . . . )

Optimiștii speră într-un decret marca PSD, prin care să se legifereze filozofia (cu ‚z’. de la zoo) și să fie abolită cea cu ‚s”, de la „sofia”, deși ideal ar fi ca și prefixul ‚filo’ să fie schimbat, ca să nu creadă cineva că filozofii sunt prietenii animalelor. Acest subiect însă urmează să mai fie cercetat în forurile competente.

Ziduri

Marele zid chinezesc – eficace împotriva incursiunilor minore – a fost un impuls pentru organizarea de către mongoli uneia majore. Zidul lui Donald Trump va avea oare aceeași soartă?

auto-laudatium

„Filosofia unui bolovan” volumul 2, este cel mai recent roman cu care mă laud. Dacă în primul volum firul epic era mai subțire, accentul căzând pe eseu, acest al doilea volum este un roman, în care eseul se găsește printre rânduri.

Editura „TipoMoldova” mi-a trimis un număr redus de exemplare, așa că nu intenționez să fac o lansare. Cartea poate fi citită pe Internet la adresele:

https://issuu.com/cristachegheorghiu/docs/fb2-part-1,

https://issuu.com/cristachegheorghiu/docs/fb2-part-2 ș.a.m.d. până la 9, dar și pe site-ul personal, la adresa http://gheorghiu.bizhat.com

Lectură plăcută,