După ce afirmă cu emfază „De ce aș dori picioare, dacă am aripi să zbor?”, Frida Kahlo-Rivera, puțin înainte de a muri la doar 47 de ani, spune cu tristețe „Sper că plecarea va fi veselă – și sper să nu mă mai întorc niciodată.” Prima afirmație este cauzată de un accident, în urma căruia a trăit tot restul vieții în scaun cu rotile, dar entuziasmul ei i-a dat aripile cu care a putut să zboare și să zburde în artă și nu numai. Cu toate acestea, finalul este pesimist.

Ar fi fost mai bine invers? Mulți alții declară că, dacă ar fi să ia viața de la început, ar proceda la fel. Înseamnă că sunt foarte încântați de ei înșiși, deși nu întotdeauna au motive întemeiate. Dacă sunt sinceri, înseamnă că mor mulțumiți.

Nu e cazul Fridei. În schimb, ea a avut momente de adevărată fericire în timpul vieții, în ciuda ghinioanelor (poliomielită la 6 ani, accident la 18 ani etc.) datorită entuziasmului ei și a sloganului care a energizat-o: VIVA LA VIDA.