Incredibilă manipulare

Prin anii ’80, când situaţia se înrăutăţise grav în România, plecam uneori pentru cumpărături la Sf. Gheorghe, oraş cu multă populaţie maghiară (de fapt secui), mult mai bine aprovizionat. Pe atunci, de teama criticilor Occidentului, populaţia maghiară era relativ protejată.

Mă gândesc acum la ruşii din Ucraina. Ca ruşi în Ucraina erau o etnie favorizată şi protejată de „fratele mai mare”. Toate pretenţiile, toate mofturile le erau imediat îndeplinite. Este o variantă chiar mai bună ca cea a miilor de ruşi care pleacă în străinătate, să lucreze ca slugi, decât să trăiască în mizeria de acasă. Ca ruşi din Rusia vor avea aceeaşi soartă ca toţi ceilalţi, ceea ce nu este deloc încurajator. Mujicul rus n-a dus-o niciodată prea bine şi nici nu i se va întâmpla într-un viitor previzibil. Acum însă se bate fără să gândească pentru tot ce poate fi mai rău pentru el, fiindcă aşa i s-a spus. De către cine? De către politrucul pe care nu l-a iubit şi nu l-a stimat niciodată. Cum se face că tocmai acest politruc reuşeşte să-i inoculeze o idee contrară intereselor sale? Ba îl convinge chiar să lupte pentru ea. Recunosc, subtilitatea funcţionării acestor mecanisme sociale mă depăşeşte.

Mă întreb: cum de pot fi manevraţi oamenii în asemenea hal şi încă în dauna propriilor lor interese?

Advertisements