Vântul, valul . . .

 

Iată ce poate face cu apa un vânt de doar 25 de Km/oră.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Advertisements

Precizia buletinului meteorologic

Precizia buletinului meteorologic

Buletinul meteorologic din Atena este foarte aproximativ. Este de înţeles; marea îi conferă o climă uscată şi caldă, dar – fiind în apropierea munţilor – nu se ştie niciodată când aripa unui nor îşi ia un avânt mai mare şi „trece Rubiconul”. M-a surprins de aceea precizia neaşteptată din ultimele săptămâni. Misterul s-a rezolvat însă chiar azi. Eu eram vinovatul: mă uitam la buletinul meteorologic pentru oraşul Atena din Statele Unite ale Americii. El era cel care se potrivea pentru Atena din Grecia.

Note

2014-05-06

Prin anii ’80, când situaţia se înrăutăţise grav în România, plecam uneori pentru cumpărături la Sf. Gheorghe, oraş cu multă populaţie maghiară (de fapt secui), mult mai bine aprovizionat. Pe atunci, de teama criticilor Occidentului, populaţia maghiară era relativ protejată.

Mă gândesc acum la ruşii din Ucraina. Ca ruşi în Ucraina erau o etnie favorizată şi protejată de „fratele mai mare”. Toate pretenţiile, toate mofturile le erau imediat îndeplinite. Este o variantă chiar mai bună ca cea a miilor de ruşi care pleacă în străinătate, să lucreze ca slugi, decât să trăiască în mizeria de acasă. Ca ruşi din Rusia vor avea aceeaşi soartă ca toţi ceilalţi, ceea ce nu este deloc încurajator. Mujicul rus n-a dus-o niciodată prea bine şi nici nu i se va întâmpla într-un viitor previzibil. Acum însă se bate fără să gândească pentru tot ce poate fi mai rău pentru el, fiindcă aşa i s-a spus. De către cine? De către politrucul pe care nu l-a iubit şi nu l-a stimat niciodată. Cum se face că tocmai acest politruc reuşeşte să-i inoculeze o idee contrară intereselor sale? Ba îl convinge chiar să lupte pentru ea. Recunosc, subtilitatea funcţionării acestor mecanisme sociale mă depăşeşte.

Mă întreb: cum de pot fi manevraţi oamenii în asemenea hal şi încă în dauna propriilor lor interese?

2014-05-05

După prima mea excursie în Vest, în aprilie 1990 la Viena, am declarat că nu mi-a plăcut biserica Sf. Ştefan, ceea ce a surprins-o pe sora mea şi m-a întrebat dacă este chiar aşa sau doar vreau să şochez prin afirmaţii nonconformiste. Cred şi astăzi acest lucru şi nu numai despre biserica Sfântul Ştefan din Viena ci şi despre multe altele, remarcabile doar prin înălţime. Mă refer numai la aspectul arhitectural exterior, nu şi la interior. Interesant este că opinia mea nu este singulară. Dimpotrivă, însuşi termenul „gotic” a fost creat de către italieni cu sensul peiorativ de barbar. Că ulterior s-au realizat şi construcţii frumoase în acest stil, este adevărat. Aproape în orice stil, chiar şi cel din perioada proletcultistă, s-au creat şi unele lucrări remarcabile. Morala este că nu trebuie să asociem automat calitatea de frumos sau urât a tot ceea ce s-a produs într-un anumit stil sau epocă. Un monument de urâţenie este şi celebra „Sagrada Familia” a şi mai celebrului Gaudi, pe care n-am văzut-o niciodată, dar aceasta este impresia ce mi-o lasă fotografiile.

2014-05-05

Mălinele – hrana săracului (cândva)

Înainte de război, al doilea mondial, fireşte, se spunea că măslinele sunt hrana săracilor. Eram prea mic pe atunci, dar puţin după război am apucat să văd unele reminiscenţe. Într-adevăr, îmi amintesc şi azi imaginea măturătorilor de stradă, cum îşi luau „sandwich-ul” în timpul pauzelor, stând pe bordura trotuarelor şi mâncând măsline cu pâine. Astăzi, măslinele sunt de import, deci scumpe. Surpriza mi-a oferit-o Atena, unde nu sunt de import, dar sunt chiar mai scumpe decât în România.

2014-05-05

Ardeiul abundenţei

A fost o naivitate din partea autorului să creadă că oamenii vor lua în serios povestea cu cornul abundenţei. Cine a mai văzut un corn de capră din care să curgă ceva cât de cât utilizabil. Cu o formă asemănătoare, dar mult mai atrăgător ar fi fost un ardei capia. Chiar dacă, în mod obişnuit, interiorul este aproape gol, cel puţin el, ardeiul, este comestibil. În plus, dă gust şi aromă mâncării, astfel că sfârşeşti prin a crede că ai avut o masă copioasă, de unde impresia de abundenţă. Totul se află în imaginaţia noastră, începând cu Mitologia însăşi.

2014-05-04

Sentimentele pe care le numim umane nu sunt deloc caracteristice oamenilor; le găsim în totalitate şi cu mult mai curate la unele animale. Ce au oamenii în plus sunt sentimente cu care nu ne mândrim: viclenia, ipocrizia şi multe altele.

 

2014-05-03

Comentariu la un mesaj ce circulă pe Internet cu recomandări din „viaţa tihnită a grecilor”

Acest mesaj se pare că este simptomatic pentru români. Dintre recomandări, doar lenea este o caracteristică cu adevărat grecească, dar şi aceasta numai faţă de muncă, pentru că în conversaţii şi alte câteva specialităţi sunt deosebit de activi. Mâncarea recomandată în mesaj este o iluzie. Grecii de azi mănâncă porc şi somon de import. Pentru carnea de miel, adusă de Paşti la Lidl de nu-se-ştie-unde, puţin a lipsit ca îmbulzeala să nu se transforme în bătaie. Oierii şi pescarii greci sunt acum atenieni, pensionari subvenţionaţi de U.E. Ospitalitatea? O minciună; nu sunt deloc ospitalieri, dimpotrivă. Poveştile? Românul comun ştie mai multă mitologie decât grecul. Marea majoritate sunt ignoranţi. Mese cu prietenii? Nu cred că am auzit o minciună mai mare. Cu prietenii se întâlnesc doar la cafenea – ce-i drept zilnic – dar acolo nu se mănâncă. (Mie mi s-a reproşat că am băut cafeaua prea repede. Eram invitaţi şi se aşteptau ca oferta lor – o ceaşcă de cafea – să fie suficientă pentru toată noaptea.)

Aş putea continua, dar cred că ajunge.

 

2014-05-03

Nu ştiu de ce, când este vorba despre greci, multă lume se gândeşte la antichitate, dar nu face acelaşi lucru atunci când este vorba despre Egipt, spre exemplu. Adevărul este că între grecii de azi şi cei din antichitate există o legătură la fel de puternică că şi între egiptenii de azi şi cei din vremea faraonilor.

Arabii ne displac pentru că au fost cândva o civilizaţie, cu care europenii s-au luptat, deci i-au etichetat ca inamici, iar acum, că au decăzut, îi desconsiderăm. Grecii, în schimb, au dispărut din istorie. Celor de azi, creaţi odată cu mişcările naţionaliste de după Revoluţia Franceză, li s-a creat o aureolă de urmaşi ai celor din antichitate. De fapt, sunt cu mult mai necivilizaţi. Probabil faptul că sunt creştini îi salvează.

2014-05-03

Civilizaţia greacă? Dacă un automobilist îşi aşteaptă soacra să coboare din bloc, claxonează să audă tot cartierul. Dacă îşi aşteaptă mama, atunci staţionează în linişte; claxonează în schimb cei din spatele lui, enervaţi din cauza aşteptării.

2014-05-03

Trotuarele din Atena sunt înguste şi întrerupte de stâlpi şi pomi. Dacă, în unele porţiuni lăţimea depăşeşte doi metri, atunci trotuarul este ocupat de mesele şi scaunele cafenelelor, ce profită de suprafaţa „liberă”. Dacă în aceste „trecători” se întâmplă ca două persoane să stea de vorbă – uneori chiar una singură, imobilizată de un apel la telefonul mobil – nici nu se gândeşte să facă loc trecătorilor. Singura soluţie este să-i îmbrânceşti. Nu se vor supăra; sunt obişnuiţi. Acesta este stilul.

2014-05-01

1 mai e sărbătoare

Aşa după cum era de aşteptat, grecii au adăugat ziua de 1 mai la şirul sărbătorilor religioase. Nu vă gândiţi la religia creştină; religia lor este ne-munca, motiv pentru care orice pretext este binevenit, iar la venituri se pricep mai bine ca oricare alţii. Eu m-aş fi gândit că „ziua muncii” să fie interpretata de ei ca fiind unica zi din an în care să muncească. Ca de obicei, m-am înşelat!

 

Pentru a-mi confirma că „1 Mai e sărbătoare pentru clasa muncitoare”, alarma unei bănci din apropiere sună de ceva timp. Aceste aparate sunt programate ca, la anumite intervale de timp, paznicul să apese pe un buton, ca semn că totul este în regulă. În caz contrar, alarma se declanşează automat. În acest caz însă, banca este în regulă, chiar şi paznicul, doar că sărbătoarea l-a cuprins cu mrejele ei, iar alarma încă sună . . .

2014-05-01

Multe persoane – mai ales femei, dar nu numai – cred că un inginer se pricepe să repare tot felul de obiecte de uz casnic, fiindcă a învăţat să facă asemenea operaţii la facultate, indiferent dacă specialitatea lui este electrotehnica, mecanica, construcţii, aeronautica, chimia sau orice altceva. Nimic mai fals! Cel mult, putem spune că o facultate tehnică te învaţă să gândeşti logic, deşi este de presupus că cel în cauză avea această calitate dinainte.

2014-05-01

Mă gândesc de multe ori la afirmaţia potrivit căreia românii sunt ospitalieri, sufletişti, amabili şi pline de o mulţime alte calităţi asemănătoare, spre deosebire de alte naţiuni, care situează la polii opuşi. Nu pot spune despre mine că aş avea o mare experienţă în cunoaşterea popoarelor. Din nefericire, înainte de 1989, nu am avut posibilitatea să călătoresc în ţări apusene, iar acum sunt prea bătrân s-o fac. Totuşi, din puţina mea experienţă, pot să notez câteva constatări. La informaţiile solicitate de mine – necesare orientării în oraşe necunoscute – nemţii, italienii, francezii şi americanii – din ţările pe care, sporadic, am apucat să le vizitez, au răspuns prompt, corect şi de cele mai multe ori cu deosebită amabilitate. În România, în schimb, mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu în mod intenţionat îndrumat greşit. De ce? În Grecia, unde locuiesc acum, am fost victima dezinformării chiar din partea unui grup de poliţişti, pe faţa cărora am citit batjocura. Grecii sunt xenofobi. Asta se ştie. Românii însă nu sunt xenofobi. Dimpotrivă! Reacţia lor faţă de mine, un român ca şi ei, trebuie căutată în altă parte. Un indiciu îmi oferă situaţia inversă: am remarcat de mai multe ori că, atunci când cineva doreşte o informaţie, mi se adresează mie, deşi în jur se află multe alte persoane. Se întâmplă adesea în staţii de autobuze. Pentru asta am o explicaţie. Figura mea inspiră o persoană pe cât de serioasă, pe atât de fraieră. Deci eu le inspir un om de încredere, care nu-i va înşela. Ceilalţi??!! Ceilalţi să fie oare majoritatea? Mă opresc! Aştept să-mi spuneţi „Bine fac!” (că te opreşti).

2014-04-30

Cineva (am uitat sursa) a împărţit oamenii după două criterii: hărnicie şi inteligenţă. Încerc sa reconstitui clasificarea din memorie:

1. harnici şi proşti

2. harnici şi inteligenţi

3. leneşi şi proşti

4. leneşi şi inteligenţi

Cei din prima categoria sunt buni muncitori, dar sunt uşor de manevrat; atenţie deci la mediul din care îşi recrutează „prietenii”. În schimb, cei din categoria a doua trebuie evitaţi, deoarece pot fi de-a dreptul periculoşi; e bine să fie dirijaţi spre activităţi ştiinţifice şi blocaţi acolo. Cu cei de la categoria 3 nu ai ce face. Dintre cei cin categoria a patra se recrutează şefii, sau cel puţin aşa îşi doresc ei.

Mă întreb: oare unde intră românii?

2014-04-30

În Atena, la ora 18 bat clopotele bisericilor; sună chemarea la muncă, moment în care atenienii se îndreaptă cuminţi către cafenele. (Cuminţenia lor se estompează brusc atunci când găsesc pe cineva dispus să-i asculte.) Încetarea lucrului nu este anunţată, deoarece fiecare rezistă cât poate; unii reuşesc mult după miezul nopţii, când şi clopotarul a adormit.

 

2014-04-30

Un oltean sceptic: Valeriu Butulescu – o revelaţie

A scris piese de teatru, pe care însă nu le-am citit încă. Ce m-a frapat a fost volumul de aforisme, pe care l-am primit cu ocazia lansării unei traduceri în limba greacă, ce a avut loc la Atena pe 27 aprilie a.c. (Am scris despre ea în ADVERSA RES, la http://cultural-bv.home.ro) De fapt, atenţia mi-a fost atrasă încă din timpul lansării, prin speech-ul autorului: bine construit, inteligent şi pontos.

Este doctor inginer din Petroşani, iar cartea i-a fost editată la Deva. Mai are multe altele, editate tot acolo sau la Petroşani. Cele mai multe sunt însă traduceri publicate în străinătate: Polonia, Italia, S.U.A., Canada, Israel, Bulgaria, Rusia, Vietnam, Ecuador, Suedia şi altele. Doar debutul şi l-a făcut la Bucureşti, după care se pare că a uitat de el. (Sau poate că nu!)

Există o zicală românească, ceva cu „de unde sare iepurele”. Sare de oriunde, numai de acolo de unde te aştepţi NU. Mai interesant mi se pare să constatam unde a ajuns după ce a sărit. Valeriu Butulescu se vede că ajunge departe. Este, totuşi, un sceptic optimist. Dacă toată lumea se plânge de sărăcie, el spune:

Sărăcie lucie.

Noi ştim să facem mizeria

Să strălucească.

2014-04-29

Femeilor le place să li se spună vorbe frumoase, chiar dacă ştiu bine că ele nu sunt în totalitate adevărate. Se învaţă astfel cu minciuna. Şi dacă o acceptă venind de la alţii, de ce nu ar practica-o şi ele însele? Dacă s-ar limita la amor, ar fi încă bine. Dacă însă . . .

2014-04-29

Cain şi Abel au oferit Domnului daruri din produsele muncii lor. Domnul a apreciat darurile lui Abel, păstor, dar nu şi pe ale lui Cain, agricultor. Drept urmare, Cain l-a ucis pe Abel. Greşeala este deci a Domnului; el este autorul moral al crimei, prin lipsa lui de tact. Am considerat întotdeauna Biblia ca o carte de înţelepciune, în care nu povestea contează, ci morala ei. În această poveste însă nu se află nici o morală, motiv pentru care caut o explicaţie.

 

Fiind scrisă în perioade diferite de timp, ca o colecţie de vechi povestiri, învăţăminte şi relatări ale unor fapte autentice, Biblia conţine texte a căror semnificaţie şi interpretare trebuie adaptate momentului. Rezultă de aici, că unele paragrafe, ne mai fiind de actualitate, ar trebui, fie eliminate, fie explicate în contextul în care a avut loc întâmplarea. În cazul crimei lui Cain, cred că textul a fost conceput pe vremea când triburile de evrei erau încă nomade, în curs de cucerire a teritoriilor ocupate de popoare deja stabilizate, care se îndeletniceau cu cultivarea pământului. Aceştia erau deci cei împotriva cărora evreii luptau, iar luptătorii trebuiau să creadă că Dumnezeu îi preţuieşte pe evrei şi nu pe potrivnicii lor. Este o ipoteză ce poate explica includerea poveştii în doctrina religioasă a timpului.

 

Actualizarea din când în când a Bibliei trebuie făcută indiferent dacă ne situăm pe poziţia credinciosului sau a necredinciosului. În primul caz, deoarece Dumnezeu ne trimite din când în când mesaje sub diferite forme, este de datoria noastră să recepţionăm şi să ne însuşim mesajele sale. Pentru al doilea caz nu este nevoie – cred – să dau explicaţii, înţelepciunea evoluând şi ea odată cu umanitatea.