Acum, că m-am mai odihnit puțin, încerc să notez câteva impresii, dintre cele pe care mi le mai amintesc. Ieri nu am fost în stare. Simțeam nevoia să fac puțină mișcare, ceea ce am și reușit, schimbând poziția de pe un picior pe altul la coada de la Kaufland, pentru o porție de mici. După ce i-am mâncat – acasă, bineînțeles – m-am întins pe canapea cu o pernă sub spate și picioarele puțin ridicate pe alta, fiindcă era strict necesar să-mi reașez scheletul, puternic afectat de stat pe scaun prea mult timp. În plus, eram și foarte obosit, fiindcă alaltăieri mă sculasem la ora la care uneori mă culc, din dorința de a nu întârzia la lansarea din București. Exagerez puțin, dar nu foarte mult. Motivul plecării atât de devreme era informația că există două porțiuni de șosea în lucru, la care se poate aștepta foarte mult.

Așadar, impresii. Nu sunt prea multe. Bucureștiul intrase deja sub incidența codului roșu de Covid 19, așa că nu a fost foarte multă lume. În schimb, pot afirma că cei care au venit au fost parcă selectați din elită.

Moderator a fost, bineînțeles, Nicolae Roșu, directorul revistei Arena Literară și al editurii Betta, care a publicat volumul 3 al cărților mele Filosofia unui bolovan și Maieutica de buzunar, ca și Păsările lui Dan Tipuriță, în două volume, cu care am împărțit lansarea. Am vorbit alternativ, el despre mine și eu despre el. Amândoi am vorbit liber. Eu îmi notasem câteva idei, pe baza cărora voi posta un text pe site-ul meu de pe Internet, http://gheorghiu.bizhat.com,  la rubrica eseuri. Nu știu dacă el și-a notat ceva și – oricum – eu nu am nimic scris în acest sens.

Dintre vorbitori, cel mai mult mi-a plăcut cum a vorbit Eugenia Duță, scriitoare, dar și editoare. M-a impresionat Aureliu Goci, critic literar prestigios, care nu știu de unde a aflat informații și aprecieri despre mine, care nu-mi amintesc să fi fost publicate. Pe undeva au fost ele, că altfel nu avea de unde să le știe. Eu nu-l cunoscusem până atunci.

Nu doar pe mine, ci și pe ceilalți, i-a impresionat actrița Doina Ghițescu, în special prin citirea unor pasaje din Maieutica de buzunar. A obținut aplauze după interpretarea fiecărui „panseu” din capitolul Scurtisime din Maieutică. Au mai vorbit Eliza Roha, Alexandru Ciocioi, Lucian Gruia, Florentin Popescu și alții, ale căror nume am avut neobrăzarea să nu le notez și – firesc – să le uit. Îmi cer scuze.

Mai multe, cu altă ocazie.

• Citricele sunt niște plante total neserioase.
• Ce te face să crezi?
• Păi, uite! Portocala pe care tocmai am mâncat-o, din opt sau zece felii – n-aș putea să-ți spun exact câte, că nu le-am numărat – dar asta nu contează ….
• Și ce contează?
• Contează că doar două felii aveau sâmburi: una un singur sâmbure și alta doi.
• Și cum ar fi trebuit?
• Într-o economie judicios planificată, fiecare felie ar fi trebuit să aibă un sâmbure și numai unul.
• Se pare că natura are alte opțiuni.
• Ai vrut să spui că are alte principii de funcționare.
• Să nu intrăm în detalii….

Nicola Tesla provine dintr-o familie de dulgheri dintr-o mică localitate din Croația de azi, unde tatăl său era preot ortodox. Numele inițial era Drăghici, dar pseudonimul „teslar”, de la principala sculă a acestor meseriași – tesla – s-a dovedit a fi definitoriu.

Amuzant este că automobilele electrice de azi folosesc curentul continuu, furnizat de baterii, deși una dintre cele peste 300 de invenții ale sale a fost curentul alternativ.