Aflu de pe Internet că denumirea localității argeșene ar veni de la un oarecare Mihu, de unde Mihoveni și apoi Mioveni, prin pierderea lui ‚h’. Cred că, inițial, a fost un ‚l’ acolo dar – se știe – acest sunet este mai greu de pronunța, mai ales de către copii. Așadar, denumirea corectă ar trebui să fie Miloveni (Smile!).
Nu știu dacă din milă pentru noi, cei rătăciți prin Atena, sau din alte motive, fapt este că, împreună cu primarul, o echipă artistică a venit să încălzească inimile noastre nostalgice, trezind amintiri și sentimente. În fotografia din stânga, cel care vorbește la microfon este primarul Miovenilor. În dreapta lui, se află domnul ambasador Lucian Fătu, iar în stânga domnișoara Anca Chisăliță, secretar I (presă, cultură, comunitate), care traduce în greacă spusele ambilor.
Șapte băieți și paisprezece fete (câte două pentru fiecare) m-au uluit prin energia și rezistența cu care au dansat mai bine de o oră, cu mici pauze, pentru a permite celor două soliste să-și arate aptitudinile muzicale. Din nefericire, amplificarea orchestrei era cu mult mai puternică decât cea solistelor, astfel că talentul lor a fost mai greu de apreciat. Dezavantajată (sau poate nu) a fost cea care cânta mai încet, spre deosebire de colega ei, aproape stridentă. Orchestra însă, 
condusă de un violonist excelent, a fost perfectă. Remarcabilă este readucerea în actualitate a unui instrument pe nedrept uitat: țambalul (cymbalum). Exprimările peiorative la adresa lui sunt nejustificate. Seamănă ca sonoritate cu xilofonul, căruia îi este superior prin sunetele mai calde, datorate construcției mai elaborate. Este, de aceea, cu mult mai scump, motiv pentru care a fost probabil abandonat, instrumentele rămase fiind rarisime. Cel ce ne-a încântat cu măiestria mânuirii lui este, de asemenea, un profesionist remarcabil. Cea mai interesantă a fost o melodie grecească, cântată tradițional la buzuki, și interpretată de această dată la țambal.
Melodiile au fost nu doar argeșene, ci culese din folclorul românesc de pe toată întinderea țării, deoarece și ascultătorii erau de pretutindeni, chiar și din străinătate.
Anunțul Ambasadei ne informase că manifestarea avea ca obiectiv principal prezentarea unor produse culinare specifice zonei. Într-adevăr, dacă spectacolul folcloric s-a ținut pe scena din aer liber, în toate sălile destinate publicului au fost montate mese lungi, încărcate cu bunătăți. Deși părea de necrezut, participanții au demonstrat că, în timp și cu răbdare, pot consuma chiar și uriașa cantitate expusă. Motivul este unul singur: calitatea foarte bună a produselor.
Mai venim la ambasadă!
Cristache Gheorghiu 