Laboratorul dilemelor

Presupun că amploarea valului de migranţi din zilele noastre a sugerat unor oameni de cultură din Atena reluarea temei din piesa „Ικέτιδες” a lui Euripide, sub forma unui „Laborator al Dilemelor”, fiindcă dilema refugiaţilor este chiar subiectul piesei. Un grup de femei au fugit din Egipt, pentru a evita căsătoria cu verii lor primari şi au cerut azil regelui din Argos. Acesta trebuia deci să discernă între interesele politice şi morală. Dacă accepta găzduirea refugiatelor, intra în conflict cu cei din Egipt, riscând chiar un război. Dacă refuza să le ajute, încălca legile sacre (pe atunci) ale ospitalităţii şi viola principiile umanităţii, lăsându-le la dispoziţia urmăritorilor, care nu le-ar fi iertat. Dilema este fără rezolvare, motiv pentru care poate fi dezbătută la infinit, ceea ce grecii din antichitate făceau cu multă plăcere.

 

Mitologia însăşi este un adevărat manual, o colecţie de întâmplări tocmai bune pentru a fi dezbătute, fiecare dintre ele conţinând o dilemă. Prometeu însuşi, nu era doar eroul pozitiv, aşa cum ne este prezentat nouă astăzi, ci un personaj cu comportări discutabile.

  • L-a înşelat pe Zeus, punându-l să aleagă între o grămadă de oase acoperite cu un strat subţire de bucăţi apetisante, în timp ce carnea bună ara ascunsă într-o altă grămadă, mascată de un strat superficial dezagreabil;
  • A furat focul, care oricum ar fi fost oferit oamenilor atunci când aceştia ar fi fost pregătiţi să-l folosească. (Este uimitoarea intuiţia celor care îl acuzau că, oferind focul tuturor oamenilor, doar puţini dintre ei vor avea abilitatea să-i cunoască toate posibilităţile şi îl vor folosi în scopuri personale, împotriva majorităţii. Se întâmpla în epoca războaiele cu arme albe.)

Înainte de a fi doctrină religioasă, mitologia greacă era în primul rând literatură, mit însemnând poveste şi nimic altceva. Sălaşul zeilor, Olimp, este un munte accesibil, pe care mulţi oameni îl şi urcaseră. Ştiau bine deci că acolo nu locuieşte nici un zeu. Poate doar Pegas – simbol al inspiraţiei poetice – dar el tocmai zbura să stimuleze fantezia altor victime decât pe cele ale curioşilor montagnarzi. Unii cercetători îl consideră pe Zeus un simbol al ideii de rege, un summum al caracteristicilor oricărui mare conducător. Totul este metaforă şi nu doctrină.

 

Că musulmanii sunt terorişti, n-ar trebui să ne mire. Aşa au fost de la început, iar termenul asasin tot de la ei vine. În arabă, „hashshishin” (consumator de haşiş) desemna o sectă organizată sub forma unui ordin secret, caracterizat prin terorism, bazat pe asasinarea adversarilor politici. Doctrina sectei, întemeiată pe divinizarea imamului conducător şi al consumului de haşiş – pentru obţinerea stărilor de pseudoextax – s-a răspândit în Iran, Siria şi Liban. A fost lichidat de mameluci. (cf. Dicţionar de Mitologie Generală de Victor Kernbach, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1989, pagina 50) Mamelucii erau membrii unui corp de armată al Egiptului. Evident, el nu mai există azi. Corpul. Mameluci, în schimb, avem din belşug, indiferent de rang, dar cei actuali sunt ineficienţi în faţa teroriştilor.

 

Ideea ineficienţii oamenilor civilizaţi în faţa celor necivilizaţi îmi aminteşte o scenă, la care am asistat din întâmplare în copilărie. Din poarta casei sale, vecinul nostru, doctorul T, admonesta verbal o ţigancă, ce tocmai încercase să fure flori din minuscula lui grădină. După ce şi-a luat un avans de câţiva metri, astfel încât să nu mai poată fi ajunsă, ţigancă şi-a ridicat fusta şi i-a arătat doctorului fundul, evident fără chiloţi.

 

Dacă în Comuna Primitivă, legile nescrise ale tribului erau ferme şi oamenii nu aveau dileme, cu excepţia şefului de trib – singurul care avea responsabilităţi – odată cu naşterea ideii de democraţie, au apărut şi dilemele. (Să fi fost primul semn de slăbiciune?) Astăzi, societatea modernă nu doar că nu mai este capabilă să-şi rezolve dilemele, dar nici nu şi le mai propune. Grecia păstrează încă unele rezolvări din antichitate, printre care şi asocierea dintre cultură şi sport, conform devizei „Minte sănătoasă în corp sănătos”, deşi greşelile minţii dăunează sănătăţii corpului. În guvern, cele două se află împreună, sub forma Ministerului Culturii şi Sportului.

„De e bine sau e rău,

Tu te’ntreabă şi socoate.”

 

Problema refugiaţilor nu este însă singura dilemă. De aceea, ideea organizării unor dezbateri pe orice temă, antrenarea celor ce vor să-şi folosească intelectul în dezbateri ca act de cultură, mi se pare excelentă.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s