După ploaie

Am venit de-afară cu picioarele îngheţate. Aşteptasem să treacă ploaia, care a durat mai mult decât apreciasem eu. Ca să ma încălzesc, am băut „ceva tare”. N-am reuşit niciodată să înţeleg de ce alcoolul mi-a „încălzit” mai întâi capul (n-am îndrăznit să scriu mintea) şi nu picioarele. Un vechi prieten mi-ar răspunde imediat: pentru picioarele sunt pline; alcoolul s-a dus unde a găsit loc liber. Nu exclud ipoteza. Totuşi, mi-aş dori o explicţie mai rezonabilă.

* * *

 Învinuit de trădare, ducele de Clarence, fratele regelui Eduard al II-lea la Angliei, a fost condamnat la moarte. I s-a acordat privilegiul de a-şi alege modul în care să moară. A ales să fie înecat într-un butoi cu vin. S-a întâmplat în 1478.

 * * *

Scriam astă toamnă – cred că era prin decembrie – că în faţa blocului în care locuim se află doi arbori cu frunze căzătoare: unul în stânga, celălalt în dreapta. Cel din stânga şi le-a pierdut pe toate şi aşa a rămas până azi. Celălalt însă şi-a păstrat câteva. Eu am numărat 14, dar s-ar putea să fie mai multe, ascunse printre unele arămii, uscate, care s-au lipit de crengi. Acum, numărătoarea este şi mai grea, deoarece au apărut frunze noi, violet închis, alături de unele violet deschis, ce ar putea fi flori. Nu-mi dau seama, fiindcă s-a înserat. Fapt este că acest copac contrazice legile naturii, învăţate la şcoală: fotosinteză şi celelalte. Mă întrebam încă de atunci de ce frunzele trebuie să fie neapărat verzi şi nu altfel. Iată că sunt. Într-o vreme, mă întrebam de ce laptele tuturor animalelor este alb. Acum, am încetat să mă mai întreb.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s